MIRCEA BATRANU

consultanta oprescu

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Ce se alege de România?

Continuarea articolului Ce se va alege de România? publicat în Cronica, România de azi în 26 noiembrie 2011.
Suntem o ţară cucerită, pusă la pământ şi tranşată. 
Aceasta înseamnă că toţi cei ce am depus un jurământ de credinţă ţării, suntem obligaţi să intrăm în acest război şi să ne respectăm angajamentul, iar toţi cei ce-l încalcă vor trebui să plătească. Aviz celor ce deţin funcţii în statul român. Nu vor avea nicio scuză pentru dezastrul produs.

România este atacată de:
  1. interesul globaliştilor exprimat prin acţiunile marilor corporaţii transnaţionale. Aici găsiţi acţiunile direcţionate spre materiile prime, energie, transporturi şi cele financiar-bancare. Cartelurile formate în domeniul exploatării resurselor naturale ale României, cele din energie precum şi Blocul Financiar-bancar, reprezintă categoric cel mai mare pericol ce planează asupra României. Ele deja controlează ţara, subjugând statul.
  2. interesele speculanţilor financiar economici, care sunt strâns legate de cele ale crimei organizate.
  3. interesele politice ale vecinilor, care converg spre dezmembrarea României
  4. interesele europene şi globaliste direcţionate spre regionalizarea României şi fărâmiţarea statului.
  5. interese politico militare externe, în special cele ale Israelului, Statelor Unite şi Rusiei.
  6. efectele crizei mondiale

Statul trebuie să apere România prin toate structurile lui, legislativ, executiv şi juridic iar instituţiile specializate în apărarea ţării trebuie să funcţioneze din plin şi să demonteze toate aceste acţiuni ostile.
East Europe Regions
    Statul român, cel care trebuie să apere ţara, este subminat din interior:
    1. Întreaga decizie politică externă şi internă aparţine unui preşedinte care se crede Dumnezeu şi cu bună ştiinţă supune drepturile ţării unor interese străine. Dar vina nu-i aparţine lui Traian Băsescu în întregime.Comportamentul conducerii de stat a României în ansamblul ei este aceea a unui grup infracţional pus în slujba unor interese străine. Printre altele, ei au dezarmat ţara şi au scos-o la licitaţie.
    2. Serviciile de informaţii sunt supuse preşedintelui şi nu întreprind nicio acţiune pentru stoparea dezastrului
    3. Ministerul de Interne se ascunde după silabisirile unui ministru analfabet.
    4. Armata ţării NU MAI EXISTĂ. Veţi vedea că în cazul unui cataclism, vom orbecăi căutându-ne salvarea.
    5. Justiţia, în prima ei linie, a procurorilor, nu se ocupă de apărarea ţării.
    6. Nu există minister de externe şi nici minstru, nici ambasadori excepţionali, nici trimişi speciali.
    7. România nu mai are decizie economică şi e la un pas de a pierde decizia politică în totalitate.
    „Ca să stăpâneşti omenirea trebuie să-i condiţionezi existenţa sau să-i distrugi identitatea. 
    Existenţa înseamnă resursele necesare vieţii (aer, apă, energie, hrană, casă, altele) şi accesul la ele. Calea pentru acest control o formează banii prin sistemul financiar-bancar. Controlezi banii, controlezi existenţa
    Identitatea este dată de atributele fundamentale ale omului, amprenta sa umană, codul propriu şi reprezintă capacitatea de adaptare, cultura şi creaţia. Neamurile (naţiile) sunt formate din indivizi cu valori comune culturale, de limbă, de tradiţii. Distrugerea identităţii, înseamnă depersonalizare, robotizare, pierderea valorii culturale intrinseci. Calea pentru distrugerea identităţii e dată de politicile locale şi globale prin sistemul politic. Iar cine controlează sistemul politic, poate distruge identitatea.
    Nişte minţi diabolice au unit cele două sisteme şi au format o decizie unică pe plan mondial, pusă in aplicare prin sistemul politico-financiar.
    Pentru că ei vor să stăpânească lumea!
    Prin bani şi politică! ....”
    Este ceea ce trăim acum, este situaţia României de azi. Fără cozile de topor de aici, fără corupţia cumplită existentă în ţară, fără spionii impuşi în funcţii de stat, fără complicitatea celor ce au decizia politică, nu s-ar fi ajuns aici. Iar serviciile de informaţii şi procuratura tac sau sunt reduse la tăcere, pentru că jurământul faţă de ţară s-a pierdut în minciuna promovată ca politică de stat iar sperjurul nu mai e pedepsit.
    diagrama conflictelor


    În România trăim din plin un conflict de tip STAT-ŢARĂ, pentru că statul serveşte alte interese.
    Ce se va alege de România? Cine va putea interveni pentru salvarea ţării?
    Pentru că în România nu mai există sindicate, nu mai există mişcare studenţească, nu mai există societate civilă activă, statul nu mai poate fi sancţionat. Massmedia, care e supusă aceloraşi interese străine, furnizează doze din drogul numit AMĂGIRE, amintind de puterea votului. Nu aşa se va stopa declinul şi risipirea ţării.Trăim într-o lume care nu respectă nicio regulă, într-o lume în care banul striveşte demnitatea şi identitatea.
    Amintiţi-vă jurământul de credinţă în slujba ţării şi respectaţi-l!

    sâmbătă, 12 noiembrie 2011

    ... ce se întîmplă dacă o ţară dă faliment...

    Continuarea articolului Ce se întâmplă dacă o ţară dă faliment publicat în Cronica, România de azi în 12 noiembrie 2011.
    ...........
    NIMIC. Falimentul e punctul de restart, e capătul chinului!
    ...................
    Falimentul unei organizaţii (în cazul nostru, organizaţia are dimensiunea unei ţări), este capătul chinului. Grecia este în faliment de mai bine de un an, adică de atunci de când a intrat în incapacitate de plată iar Uniunea Europeană şi FMI i-au dat bani pentru a-şi plăti ratele la creditele externe contractate tot cu ei. Adică, sub declaraţiile privind ajutorul acordat Greciei, sistemul financiar s-a autofinanţat!
    Falimentul unei ţări nu înseamnă dispariţia ţării prin posibilitatea creditorilor de a lua fiecare câte o bucată din ţară. Războiul produce aşa ceva, pacea produce aşa ceva, dar nu falimentul. De-asta se spune că ţările nu dau faliment. Dispariţia unei ţări prin faliment nu va fi nicicând acceptată pentru că s-ar constitui într-un precedent foarte periculos.
    Grecia se chinuia prin scandaluri europene, presiuni externe şi conflicte interne!
    Ce va urma?
    Dacă se va rupe de Europa monedei unice, Grecia îşi va vedea mai departe de propria evoluţie. Va bate şi pune în circulaţie monedă proprie, drahma nouă, oamenii îşi vor vedea de activităţi, turismul va rămâne tot principala activitate, salariile şi pensiile vor scădea dar şi toate cheltuielile de stat împreună cu piaţa alimentară şi energetică.
    Datoria externă a Greciei, de aproximativ 200 miliarde euro, va fi preluată în cel mai bun caz, de firme specializate în preluarea creanţelor guvernamentale, la preţul de 10 eurocent/ euro, adică cel mult 10%.
    Iar pentru că şansele deblocării prin preluarea creanţelor sunt minime, după ce alte ţări vor ajunge în situaţia Greciei iar lumea se va bloca cu siguranţă, se va înţelege că singura soluţie rămâne ANULAREA DATORIEI GLOBALE (am scris in 2008 despre asta).

    Teama de Grecia este motivul pentru care în media se promovează cu nesimţire necesitatea salvării sistemului bancar. Apar tot felul de finanţişti care plâng soarta băncilor şi cer statelor să intervină şi să sprijine băncile. Despre oameni, despre sărăcie, despre desperarea ce cuprinde tot mai mult omenirea, ei nu suflă o vorbă. Pentru toţi aceştia, nu contează că directorii de bănci au venituri de sute de mii sau milioane de euro anual. Pe ei îi deranjează pensiile şi salariile mizere ale angajaţilor.
    Grecia a tras un semnal de alarmă şi a arătat direcţia!
    Când Rusia se va rupe din SFI, din acest fals sistem financiar, se va cutremura în primul rând Europa, o Europă în care se dezvoltă din ce în ce mai mult frăţia nedeclarată germano-rusă.
    Apoi China va produce taifunul dar marea explozie va veni din USA şi sunt tot mai sigur de asta. Este vorba despre Bondurile americane, marea toxicitate a planetei.
    După explozie, vom aştepta să se aşeze praful. Apoi, se va face lumină!
    citeşte şi