Codexul romanesc, statul si rolul Constitutiei

Cititi integral lucrarea:

Managementul de ţară şi statul modern

   Constinuarea articolului Statul modern şi managementul de ţară, publicat la data de 1 iunie 2013, în Cronica, Romania de azi.

   În precedentele capitole am prezentat Dreptul Ţării, Dreptul Naţiunii, falsitatea Statului existent şi necesitatea creării Codexului românesc, ca document fundamental al Ţării şi Naţiunii. Am mai arătat că Dreptul fundamental al Ţării asupra Statului se stabileşte prin Constituţie, care este o lege de organizare şi funcţionare a Statului.

   Scopul demersului meu este dublu:

1. de a face mai uşor de înţeles structurile şi raporturile dintre Ţară, Naţiune şi Stat, înţelegând rolul Constituţiei 
2. Construirea unui Stat modern, social şi puternic. 

   Consider că este foarte important pentru Ţară şi Naţiune să construim un Stat puternic, cu structuri moderne şi operative şi cu o capacitate de analiză, sinteză şi intervenţie care să satisfacă necesităţile cetăţeneşti şi naţionale.

   Statul trebuie să fie reprezentativ pentru Ţară.

   În prezentarea rolului Codexului românesc, am menţionat că Ţara şi Naţiunea au nevoie de instituţii în afara Statului. Cum se pot constitui şi funcţiona aceste instituţii? Dacă există voinţă civică şi politică, responsabilitate şi demnitate, e foarte simplu.

   Vedeţi că se face mereu referire la PIB, produsul intern brut al ţării, adică produsul nou creat (bunuri, servicii, drepturi) anual. Bugetul de stat se stabileşte pe baza impozitelor şi taxelor pe care Statul le aplică acestui PIB, pe domenii şi categorii (peste 33% din PIB). Când s-a făcut propunerea ca Învăţământul să beneficieze de 6% din PIB, exista şansa să stabilim o lume normală. Dar decizia politică, venită din structurile de stat, a împiedicat aceasta.

   Instituţiile de care are nevoie Ţara şi Naţiunea, în afara celor de Stat, se pot finanţa procentual din PIB, ceea ce va fi prevăzut în Constituţie şi va scoate statul din decizia alocării bugetare.

   Statul trebuie să aibă structuri de administrare şi control pe domeniile de interes ale ţării şi naţiunii, dar în niciun caz nu poate considera domenii întregi ca fiind în subordinea sa.

   Statul trebuie să fie:

1. social, pentru că administrând şi reprezentând Ţara şi parţial Naţiunea, nu poate fi indiferent la starea societăţii. Sărăcia nu este numai o boală a societăţii ci şi o disfuncţionalitate a statului. 
2. modern, pentru că trebuie să aibă propria capacitate de a se adapta rapid schimbărilor de natură social-politică şi economică. Aceasta presupune ca structurile statului să fie populate cu oameni pregătiţi în domeniile în care sunt promovaţi. Un stat modern nu poate funcţiona cu analfabeţi şi vuvuzele din clientela de partid, promovaţi pe criterii politice şi financiare (corupţie). 
3. puternic, pentru că trebuie să aibă capacitatea (resursele, logistica, decizia) de protecţie şi intervenţie în interesele Ţării şi ale Naţiunii 

   Pentru a atinge aceste obiective, e nevoie de o altă construcţie a Statului, definirea axelor de susţinere, control şi de intervenţie, a mecanismelor noi de decizie rapidă şi autoreglare. Structurile de stat nu pot funcţiona în această nouă construcţie, fără oameni bine pregătiţi şi fără o ordine bine stabilită, prin proceduri de stat.Acesta e rolul Constituţiei!

   Reiau o analiză din lucrarea mea Statul modern, schimbarea banilor şi noua economie mondială.

   Ţara are nevoie de managementul a trei activităţi:

1. activitatea curentă, 
2. protecţia 
3. construcţia viitorului. 

   Aşadar, schimbarea majoră a conceptului de management de ţară, provine din structurile de tip nou, pe care le voi prezenta aici.

   Aşa numita Structură a Statului de Drept, cu separarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească, structură care s-a dovedit a fi caducă, dacă nu cumva chiar falsă (nu e numai cazul României) şi care nu mai corespunde sub nicio formă necesităţilor actuale, trebuie înlocuită.

Statul de drept - structura bloc

   Nu mai revin asupra falsităţii acestui tip de stat. Exemplele din viaţa de zi cu zi sunt concludente.

Statul trebuie să gestioneze Activitatea curentă a Ţării şi să asigure Protecţia ei, iar Managementul de acest tip presupune legislaţie, execuţie şi control.

   E necesar ca Statul să fie puternic, ca decizie, resurse şi capacitate de intervenţie. Pentru aceasta, am procedat la reducerea structurilor de stat la un minim necesar şi le-am conferit puterea de gestiune, control şi intervenţie.

   STATUL MODERN 

MANAGEMENTUL DE ŢARĂ - STATUL MODERN

   Am arătat că în Dreptul Ţării şi al Naţiunii stă emiterea Codexului românesc, această Biblie a ţării şi naţiunii, în care vor fi înscrise valorile (ex. Limba română), simbolurile (ex. Tricolorul) şi drepturile (ex. Libertatea de exprimare).

   Codexul românesc va impune Statului, prin Constituţie, raporturi de subordonare faţă de acestea.

   Cum poate fi optimizată structura de stat?

   Priviţi vă rog cu atenţie tabelul următor şi chiar dacă nu am detaliat structurile, se va înţelege noul concept de management de ţară.

   E normal ca în Dreptul Ţării să fie decizia civică iar în Dreptul Statului să fie decizia politică. La urma urmei, strategia înseamnă politică, adică direcţiile şi deciziile necesare atingerii unui scop précis.

Domeniu	Ţară	Stat
FUNDAMENT
Legislaţie	Codexul românesc	Constituţia
Status	Civic	Politic
ACTIVITĂŢI
Activitate curentă	Adunare naţională (Sfatul ţării)	Parlament Guvern
Protecţie	Consiliul judecătorilor Conferinţa Codexului românesc Avocatul poporului	CSAT Structuri informative Parchetul
Construcţia viitorului	Academia română	Consiliul interministerial de prognoză
STRUCTURI
Învăţământ	Societatea română pentru educaţie şi învăţământ	Ministerul învăţământului Inspectorate teritoriale
Sănătate	Societatea română de medicină	Ministerul sănătăţii Direcţii teritoriale de medicină şi sănătate
Cultură	Uniunea fundaţiilor culturale din România Registrul patrimoniului Registrul cultelor Uniunea asociaţiilor profesionale din cultură	Ministerul culturii Direcţii teritoriale de cultură şi patrimoniu
Interne	Consilii teritoriale Consilii locale Formaţiuni de sprijin în situaţii de urgenţă	Ministerul de Interne Prefecturi Inspectorate teritoriale şi locale Posturi locale
Externe	Reprezentanţe culturale în străinătate	Ministerul de externe Direcţia de Integrare europeană Direcţia pentru românii de pretutindeni
Apărare	-----	Ministerul Apărării
Finanţe	-----	Ministerul finanţelor publice Direcţii teritoriale
Resurse	Registrul resurselor Centrul de avizare şi prognoză Uniunea asociaţiilor pentru protecţia mediului	Ministerul resurselor şi rezervelor de stat Direcţii teritoriale Direcţii locale
Justiţie	Consiliul judecătorilor	Ministerul justiţiei Structuri regionale Parchetul
Protecţie socială	Uniunea fundaţiilor umanitare	Ministerul protecţiei sociale Direcţii teritoriale

Nu voi intra în detalii privind domeniile dar voi exemplifica: 

• ÎNVĂŢĂMÂNTUL – Structura statului trebuie să includă logistica, administraţia departamentală şi locală în domeniu, corpul de control. Atât! Adică aproximativ 3000 de oameni. Cei peste 200,000 dascăli, educatori, învăţători şi profesori, nu trebuie să fie în structura statului. Ţara, prin Academia Română, ar putea să susţină înfiinţarea Societăţii române pentru Educaţie şi Învăţământ, care să întocmească şi să gestioneze curricula, structura şi bugetul învăţământului, care buget va veni direct spre această societate şi nu prin decizii executive ale Statului. Naţiunea, prin fundaţii şi structuri ale românilor de pretudinteni, poate avea rolul de păstrare şi dezvoltare a valorilor şi spiritului naţional. Aşa am redus rolul statului în învăţământ, la funcţii simple de administrare şi control, cum e normal şi am redus structura de stat în învăţământ de la peste 200,000 angajaţi ai statului, la 3,000. 
• SĂNĂTATEA – Alegând acelaşi model, poate fi creată Societatea română de medicină, iar acesteia să-i revină 4% din PIB. Medicii, asistenţii, personalul auxiliar, nu vor mai fi angajaţi ai statului dar activităţile de asigurare a logisticii, administrarea şi controlul, ar reveni statului, printr-un număr de aproximativ 4,000 de angajaţi. 

   Urmărind tabelul şi reprezentarea grafică, e lesne de înţeles tipul construcţiei acestui management de ţară şi modul prin care statul va servi interesele ţării şi naţiunii şi nu va mai impune propria condiţie de interese.

   Rolul judecătorilor, prin Consiliul judecătorilor, va deveni major în apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, a drepturilor ţării şi ale naţiunii. Nu va mai exista ingenţă politică în domeniul puterii judecătoreşti pentru că acest Consiliu nu va avea subordonare faţă de stat.

   Orice construcţie privind viitorul ţării, indiferent că e vorba despre resursele naturale sau cele umane, va trece prin filtrul organizaţiilor nestatale, ale Academiei române şi instituţiilor ţării.

   Şi pentru că nu e locul dezvoltării aici, a detaliilor privind construcţia şi funcţionalitatea acestor structuri, fac menţiunea expresă că Managementul modern al Ţării şi Statul modern, va funcţiona indiferent de forma de guvernământ, republică sau regat iar forma de guvernământ trebuie să fie alegerea noastră, a cetăţenilor.

   Acestea sunt motivele pentru care nu voi vota noua constituţie, o poleială pe vechea constituţie care subordonează Statului, existenţa şi drepturile Ţării şi Naţiunii.
   Toate articolele:
Statul modern şi managementul de ţară
Constitutia si necesitatea Statul modern. 
Codexul romanesc Constituţia, statul şi sistemul
Naţiunea şi Constituţia
Tara si Constitutia
Constitutia, tara, statul si natiunea. Partea I

Codexul romanesc

Codexul românesc

Continuarea articolului Constituţia şi necesitatea Statul modern. Codexul românesc, publicat în Cronica, România de azi, în 20 mai 2013.

   Codexul românesc va fi o lucrare care necesită timp pentru elaborare, el nu poate fi elaborat peste noapte. Consider că, sub egida Academiei Române, care va reuni specialişti din domeniile culturii, ştiinţei, istoriei, geografiei, patrimoniului, dreptului şi administraţiei, codexul poate fi realizat în câţiva ani. Nu văd o altă soluţie pentru a fundamenta valorile noastre de identitate de ţară şi neam şi pentru a aduce Statul acolo unde-i e locul, adică să serveascî interesele Ţării şi Naţiunii. Până atunci, Constituţia va include un preambul în care se va statua dreptul Ţării şi al Naţiunii asupra Statului. 

   Vot exemplifica prin trei cazuri: 

1. În Codexul românesc, Tricolorul va fi prezentat ca un simbol al Ţării şi ca valoare de identitate românească. Ca urmare, Codexul va explicita că nu pot fi adăugate culori pe steag (vezi cazul idiotului care a pus portocaliul cu ocazia sărbătorilor de 1 decembrie) şi condiţiile în care pot fi puse steme. Eu aş lăsa dreptul de a fi admisă orice formă, nu numai dreptunghiulară, a tricolorului şi de a fi expus pe orice support, pânză, mozaic, piele etc… Refritor la stemă, aş interzice orice stemă pe tricolor, cu excepţia celor ale unităţilor militare, dar aş susţine posibilitatea inserării tricolorului în steme. 
2. În Codexul românesc, Limba română va fi prezentată ca o valoare de identitate a Naţiunii şi obligatoriu, ca limbă oficială, de stat, în România. Indiferent de evoluţia integrării europene, Limba română va rămâne cu statusul dat de Codexul românesc. Statul poate evolua, pe baza criteriilor integrării europene, spre utilizarea altor limbi europene, dar respectând Codexul. 
3. În Codexul românesc, Toponimia va fi explicitată ca valoare de identitate a locului şi protejată în acest fel. Deci, reprezentanţii politici ai Statului român la Bruxelles şi în alte Conferinţe şi Tratate internaţionale, vor proteja acest drept. Altfel spus, Mureşul va rămâne Mureş şi nu râul E2143, Oltenia va rămâne Oltenia şi nu regiunea 2E22. Aş putea trata nenumărate alte cazuri. 

   În construcţia pe care o propun, se observă lesne că Ţara şi Naţiunea au nevoie de instituţii în afara Statului. Nu este vorba despre un model multistatal al managementului de ţară ci pur şi simplu despre aducerea statului într-o matcă normală. Putem şi e preferabil să construim un stat modern, social şi puternic.

   În aceste condiţii, Codexul românesc va fi ca o Biblie a identităţii României şi a Naşiunii române iar Constituţia, care este Legea fundamentală a Statului, va respecta Codexul românesc.

   Până când Uniunea Europeană va realiza un Codex european, asta dacă nu cumva se va prăbuşi, vor trece mai mult de zece ani iar noi vom fi cu problemele de administrare modernă, de stat modern, de societate conştientă, rezolvate. Acesta este viitorul. 

   Codexul românesc este fundamental pentru noi şi de aceea propun redactarea lui. Când se va realiza Codexul European, acesta va trebui să includă codexurile ţărilor member şi nu să fie realizat încălcându-le. 

   Codexul românesc va fi Cartea noastră de identitate. O singură instituţie poate iniţia construcţia Codexului românesc şi aceasta este Academia română.

Constitutia, Statul si Sistemul

   Continuarea articolului Constituţia, statul şi sistemul, publicat în 16 mai 2013 în Cronica, România de azi.

   Care e rolul statului?

   Care sunt atribuţiile şi limitele statului?

   Care sunt simbolurile statului?

   Am arătat că România este numele Ţării iar Tricolorul, unul dintre simbolurile ei.

   Am arătat că Limba Română este o valoare de identitate a Naţiunii Române iar spiritul românesc este construcţia istorică a Naţiunii.

   Statul preia valorile şi simbolurile Ţării şi ale Naţiunii şi astfel:

1. Se numeşte Statul român, reprezentând politic România
2. Gestionează cetăţenia română, adică certificarea apartenenţei de ţară
3. Utilizează Limba Română ca limbă oficială
4. Utilizează Tricolorul ca Drapel de Stat
5. Utilizează un cântec patriotic, din patrimonial cultural al naţiunii, ca Imn de stat.
6. Iar pentru că trebuie să se identifice cumva, în afara simbolurilor ţării şi ale naţiunii, îşi creează propria stemă, adică blazonul, căreia îi atribuie, fals, denumirea de Stema Ţării. De fapt e stema statului. Ţara nu are stemă.

   Stema este un simbol al puterii, al administraţiei. Dacă ar fi fost un simbol al Ţării, cu siguranţă nu ar fi fost schimbată de atâtea ori. Dar statele care s-au perindat la conducerea ţării, şi-au pus propriul simbol de putere.
   Despre steme si heraldică, găsiţi informaţii primare pe Wikipedia

Stema Regatului Romaniei dupa independenta de stat	Stema mare a Regatului României	Stema Republicii Populare Romane
Stema Republicii Socialiste Romania	Stema actuala a Romaniei	Cocarda Fortelor Aeriene Romane EXCEPTIONAL!

   Istoria noastră modernă este plină de cazuri în care Stema a murdărit Tricolorul. Amintiţi-vă zilele Revoluţiei din decembrie 1989, când oamenii, revoltaţi pe abuzurile statului ceauşist, au decupat stema de pe tricolor.

   Ţara şi Naţiunea sunt în dreptul lor să stabilească Constituţia, să supravegheze, să controleze şi să sancţioneze Statul.

   Dar au cum, au instituţii în afara statului?

   În afara Academiei Române, a BNR (care ar trebui să fie a ţării) şi a BOR, mai sunt diverse ONG-uri, asociaţii, sindicate. Prea puţin, mult prea puţin.

   Iar sancţiunea Ţării asupra Statului este numai prin VOTUL cetăţenilor şi prin REVOLTĂ. Naţiunea, în integralitatea ei, nici măcar aceste instituţii nu le are.

   De unde apare conflictul Statului cu Ţara şi Naţiunea?

   Am mai scris despre situaţiile de acest gen, si diagrama conflictelor TARA-STAT-NATIUNE.

Diagrama conflictelor TARA - STAT - NATIUNE

   CONSTITUŢIA trebuie să armonizeze cele trei entităţi, Ţara, Naşiunea şi Statul, astfel încât să preîntâmpine conflictele.
   Sunt obligat aici să utilizez termenul de Sistem cu două înţelesuri:

• Sistemul-I, ca mulţime a unor elemente legate prin anumite reguli şi căruia i se pot aplica teoriile sistemului (evoluţie, conservare, entropie)
• Sistemul-II, ca structură şi mecanism de control a Sistemului-I.

   Statul funcţionează ca un sistem-I iar sistemele-I evoluează spre propria conservare, altfel spus spre menţinerea cu orice preţ a puterii de stat.

   Sistemul-II este mecanismul de control a statului, atenţie, nu al statului ci al grupului coordonator, care poate fi în afara structurii de stat. Când preşedintele Constantinescu a declarat că “a fost învins de către sistem”, el s-a referit la Sistemul-II. Fapt cert este că Sistemul-II a fost şi este coordonat de un grup restrâns, pentru propriile interese şi/sau interese străine României.

   Statul roman, adică Sistemul-I, nu funcţionează nici măcar după propriile legi ci după voinţa şi decizia unui grup, Sistemul-II. Acesta nu poate fi destructurat de Ţară sau Naţiune decât prin forţă sau prin schimbarea Constituţiei şi exercitarea controlului asupra statului.

   Sistemul II este cel care dirijează oamenii şi deciziile în stat. Din cauza Sistemului II, am ajuns să avem miniştri, parlamentari, directori şi decidenţi locali analfabeţi sau semianalfabeţi, curviştine cocoţate în funcţii de stat, judecători care acţionează la ordin, executanţi fideli ai deciziilor grupului de control. România poate avea şi zece laureaţi ai Premiului Nobel, niciunul dintre ei nu va avea acces în funcţii de decizie a Statului, dacă nu este agreat sau nu face chiar parte din Sistemul II.

Sistemul II, teroristul naţiunii, vânzătorul de neam şi ţară, a aparţinut după al doilea război mondial, ruşilor prin serviciile lor de informaţii civile şi militare, apoi a trecut, pas cu pas, în perioada lui Ceauşescu, în mâna Securităţii şi a unui grup politic al PCR.

   După Revoluţia din 1989, Sistemul-II a acaparat în totalitate, nodurile cheie ale conducerii statului. Astăzi, Sistemul are o osatură informativ-politică şi cu siguranţă se află la dispoziţia unor forţe străine neamului şi ţării.

   Din cauza acestui Sistem II, suntem obligaţi să ducem o mare ruşine natională.

   Se trece mult prea uşor peste faptul că abuzurile şi cruzimea asupra deţinuţilor politici, deportările şi execuţiile, au fost făcute de către conaţionali, adică de români. Aceasta este marea ruşine a naţiunii române iar aceşti călăi nu au fost deranjaţi de nimeni de când avem acest Stat de drept, pentru că Sistemul II nu permite.

   Este normal ca statul să aibă o osatură dar aceasta trebuie menţinută strict în litera legii.

   Falsitatea aşa numitului Stat de drept nu mai trebuie demonstrată.

   Cele trei puteri de stat, legislativă, executivă şi judecătorească sunt părţi ale Statului. Indiferent de acţiunile politice ale aşa numitei puteri şi opoziţii, ele sunt părţi ale sistemului. Cum să vorbeşti despre separaţia puterii în stat când Executivul este determinat politic de Legislativ iar Juridicul este numit politic?

   Exemplu concret îl aveţi cu România din 1989 încoace. Averea naţională, averea ţării, a fost furată cu legea în mână, adică Executivul a iniţiat legile furtului, Legislativul le-a promovat sub formă de legi iar Puterea Judecătorească a fost chiar cu năframa pe ochi, pentru că i-a lăsat în pace.

   Falsitatea acestui Stat nu mai trebuie dovedită iar pentru că orice rahat trebuie să aibă un moţ, există un protocol, o formă de angajament declarativ şi scris, pe care ei, cei ce formează statul, jură credinţă Ţării.  Vorba populară spune despre cei nedemni, mincinoşi, trădători, că sunt “oameni fără Dumnezeu”. Priviţi-i când depun jurământul, când îşi fac cruce, când mint cu neruşinare, când invocă interesul naţional.

Î   n partea a doua, voi dezvolta ceea ce ne interesează mai mult, rolul Constituţiei şi posibilităţile ca Ţara şi Naţiunea să verifice, să controleze şi să amendeze statul.

Voi prezenta căteva construcţii din lucrarea “Statul modern, schimbarea banilor şi noua economie mondială”, lucrare în curs de finalizare. Se va înţelege mai uşor de ce e bine să facem saltul spre construcţia unui Stat modern, social şi puternic, în spiritul valorilor ţării şi neamului.

++++ urmează Constituţia şi necesitatea Statul modern+++++

Constituţia, un drept al naţiunii

Continuarea articolului "Naţiunea şi Constituţia", publicat în Cronica, România de azi în data de 9 mai 2013. Este partea a III-a din seria Constitutia, tara, statul si natiunea
Arătam în prima parte că trebuie să vedem raporturile dintre Ţară-Naţiune-Stat, pentru a înţelege dimensiunea şi rolul unei Constituţii.

Ţara - Naţiune - Stat

   Veţi vedea de ce Constituţia trebuie schimbată şi nu amendată.
   Am arătat că acest act fundamental, Constituţia, este un drept fundamental al Ţării şi o obligaţie a Statului.
   Dar Constituţia, în cazul nostru concret, în care Naţiunea a făurit unitatea ţării şi a constituit statul român, în secolul al XIX-lea, trebuie să oblige statul să protejeze valorile naţionale.
   Voi prezenta raportul ţării cu naţiunea şi de aici dreptul naţiunii asupra valorilor proprii, drept care trebuie prevăzut în Constituţie şi care devine astfel o obligaţie a statului. Adică, aşa ar trebui să fie!

   

Tara si Natiunea

Reamintesc faptul că, modelul de abordare are la bază trei entităţi, între care se stabilesc raporturile şi stabileşte rolul Constituţiei:
   ŢARA este o construcţie istorică, are o identitate proprie, valori, simboluri şi drepturi. Acţiunea specifică ţării este dată de voinţa cetăţenilor ei.
   NAŢIUNEA este o dezvoltare naturală a celor de-un neam, are o identitate proprie, valori, simboluri şi drepturi.
   STATUL este Managementul ţării, are formă şi structură care-l identifică, simboluri proprii, obligaţii faţă de ţară şi naţiune, drepturi de administrare.
   CONSTITUŢIA se numeşte şi Legea fundamentală a Statului şi trebuie să stabilească Managementul ţării şi raporturile cu Naţiunea. Constituţia este un drept fundamental al ţării, exprimat prin voinţa cetăţenilor şi în acelaşi timp o obligaţie a statului, căruia îi stabileşte atribuţiile şi funcţiunile.

   Am scris că NAŢIUNEA este o dezvoltare naturală a celor de-un neam, are o identitate proprie, valori, simboluri şi drepturi. Mai mult decât atât, cu timpul, naţiunea a dezvoltat un spirit propriu care o identifică iar toţi acei care au îmbrăţişat acest spirit şi s-au identificat ca existenţă şi exprimare cu el, au fost şi sunt consideraţi ca aparţinând naţiunii române.

   Subiectul este atât de vast încât nu poate fi detaliat într-un articol. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că Naţiunea s-a dezvoltat ca o conştiinţă colectivă a celor de-un neam iar apoi a integrat pe cei care au aderat la spiritul ei, la modul de simţire, de gândire şi exprimare, la valorile ei.

   Cea mai de preţ valoare a Naţiunii române este Limba Română. Cei care au preluat-o într-o formă arhaică, au apărat structura ei, au modelat-o, dezvoltat-o şi au promovat-o, au fost cronicarii şi cărturarii.
   Astfel, putem spune că noi am trăit din plin destinul biblic al Învăţătorului, al celui care pune sămânţa culturii şi dezvoltă cultura. Un rol istoric cu adevărat excepţional în promovarea Limbii române şi a spiritului naţional, care nu poate fi contestat, revine Bisericii Ortodoxe Române şi Bisericii Greco Catolice (Şcoala Ardeleană). Limba română, limba literară de astăzi, este rodul culturii române, rodul spiritului românesc.

   Naţiunea română a unit Ţara şi a format Statul român modern. Odată cu aceasta, Naţiunea a transferat asupra ţării dreptul de a utiliza Limba Română şi asupra Statului, dreptul de a utiliza dar şi obligaţia de a proteja Limba Română. Ceea ce am scris aici, nu reprezintă nici propagandă naţională şi nici gratuităţi pe tema naţională. E bine să ştiţi că o serie de ţări, după ce s-au consolidat ca state, au avut ca limbă oficială Limba Latină sau limba cuceritorului. E destul să analizaţi ţările din jurul nostru.

   Trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin, pe vremea lui Cuza, a întregit caracterul naţional al statului român. Naţiunea a unit Ţara şi s-a identificat cu ea şi cu statul în secolul al XIX-lea.
   Galeria oamenilor de cultură şi artă, a oamenilor de ştiinţă, fondatorilor de şcoli şi învăţământ, promotori ai valorilor româneşti în lume, este extrem de bogată şi practic imposibil de inserat într-un articol. Îl numim pe Eminescu poetul nostru naţional nu numai pentru latinitatea limbii române folosite ci mai ales pentru spiritul locului, spiritul neamului, spiritul naţiunii care răzbate creaţia lui.

   Tricolorul este un simbol naţional, devenit simbol al ţării. 

   Trei culori şi Deşteaptă-te române sunt imnuri naţionale, utilizate ca imnuri de stat.

  Cultura şi tradiţiile româneşti, istoria, comunităţile de români de pe alte meleaguri, toponimia, toate acestea aparţin naţiunii române.

   Pentru românii aflaţi împrăştiaţi prin lume, România este Patria sau Patria mamă dacă ei aparţin altui stat ca cetăţenie. Suntem cam 30 milioane de români în lume iar două treimi sunt pe teritoriul României.

   Mă refeream la spiritul românesc şi la acei care, fiind din alte neamuri, l-au îmbrăşat, s-au identificat cu el şi au contribuit la construcţia şi dezvoltarea ţării şi la menţinerea unităţii naţionale. Exemplu elocvent este cel al Regelui Carol I, venit ca prinţ străin în Principatele Unite şi devenit Regele României şi fondatorul Casei Regale a României. 
   Ceea ce formează o naţiune este spiritul, un spirit al locului, dezvoltat cultural de vorbitorii aceleiaşi limbi care-şi identifică existenţa şi exprimarea cu grupul căruia îi aparţin. Austriecii sunt vorbitori de germană dar şi-au dezvoltat naţiunea pe valori culturale proprii. Americanii şi-au dezvoltat naţiunea pe propriile valori culturale în câteva sute de ani, vorbitori fiind de engleză, spaniolă şi altele.
   Noi românii, avem limbă proprie, cultură proprie, teritoriu stabil pe care ne-am dezvoltat ca naţiune.

   Putem oare vorbi despre o naţiune europeană?

   NU, categoric nu, poate peste vreo sută de ani. Au trecut mai bine de 60 de ani de la fondarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, precursoarea Pieţei Comune Europene şi a Uniunii Europene de azi.
   Un spirit de naţiune se naşte greu dacă nu este fundamentat pe afinităţi culturale şi are la bază decizii politice. Uniunea Europeană are şansa dezvoltării unei civilizaţii europene moderne, care poate fi sâmburele naţiunii europene, dar până atunci, pe fondul crizei majore de valori politice şi al parazitismului clientelar de la Bruxelles, se cantonează în structuri de tip tabără militară mixtă.
   Revenind la România, la Naţiune, devine evident că prin Constituţie, Statul trebuie obligat să apere, să păstreze, să dezvolte şi să promoveze valorile Naţiunii române. Indiferent de apartenenţa statului în structuri politico-economice internaţionale, acesta, Statul, trebuie împiedicat să distrugă jaloanele naţiunii române, ele fiind jaloanele identităţii noastre.

Constituţia este un drept fundamental al ŢĂRII

Continuarea articolului "Ţara şi Constituţia", publicat în Cronica, România de azi în 28 aprilie 2013. Este partea a II-a din seria Constitutia, tara, statul si natiunea
Prima parte a fost postată în 24 aprilie. 
Arătam în prima parte că trebuie să vedem raporturile dintre Ţară-Naţiune-Stat, pentru a înţelege dimensiunea şi rolul unei Constituţii.

Ţara - Naţiune - Stat

   Veţi vedea de ce Constituţia trebuie schimbată şi nu amendată.
   Constituţia este un drept fundamental al Ţării şi o obligaţie a Statului. Acesta este şi motivul pentru care eu nu voi vota Noua Constituţie, adică amendarea celei existente.
   ŢARA este o construcţie istorică, are o identitate proprie, valori, simboluri şi drepturi. Acţiunea specifică ţării este dată de voinţa cetăţenilor ei. România ca ţară, este o construcţie a naţiunii române şi apoi a statului român din secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea.

ŢARA - identitate, valori, drepturi

    Identitatea de ţară este formată din multe atribute cu o evoluţie istorică bine determinată.

   România ca ţară, poate fi considerată  o construcţie politică prin actul de voinţă al naţiunii române, în secolul al XIX-lea. Dar istoria ne arată că o abordare corectă este aceea în care timp de aproape două mii de ani, pe fundamentul Daciei, Ţara a existat, fărâmiţată în feude şi provincii, altfel nu ar fi fost posibilă Unirea.
   Actul de Unire al lui Mihai Viteazul la 1600 nu a fost un act de cucerire. Cu aproape două sute de ani înainte, Mircea cel Bătrân reuşise să extindă Ţara românească, din Banat până la Marea Neagră. Astfel, e corect să spunem că România a fost aici, pe acest teritoriu carpato-danubiano-pontic,  din perioada formării statelor antice iar începând cu 24 ianuarie 1859, s-a format Statul român.
   Astăzi, România are o populaţie de peste 20 milioane de locuitori şi o suprafaţă de peste 238,000 kmp.
  Cultura şi tradiţiile ţării sunt mai bogate decât cele ale naţiunii române. În cursul istoriei, o serie de alte neamuri care au locuit vremelnic sau care s-au stabilit pe teritoriul actual, dar şi instituţii şi personalităţi, au îmbogăţit cultura şi tradiţiile ţării.  Sunt multe alte evenimente care au pus amprenta României în alte locuri ale lumii  (vezi cercurile mici, gabene, din exterior).
   Ar fi o listă mult prea mare pentru a fi introdusă într-un articol. Constantin Brâncuşi  este un reper cultural al naţiunii române şi al României, devenit reper mondial. Anghel Saligny, un geniu al construcţiilor, ca şi Henri Coandă, un geniu al ingineriei aviaţiei, sunt repere ale ţării şi ale naţiunii, deşi au şi descendenţă franceză.  Dar Julius Popper, inginer, geograf şi explorator, care era evreu  originar din România şi a dus toponimia românească în Ţara de Foc (munţii Sinaia ;i Carmen Sylva), în secolul al XIX-lea, a pus o amprentă a României acolo.  Regele Carol I, nu aparţinea neamului românesc dar prin acţiunile lui s-a dovedit a fi ceea ce numim "un bun român".
   Exploratorii şi alpiniştii care fixează plăcuţe datate şi tricolorul în locuri greu accesibile şi  pe vîrfurile munţilor, pun o amprentă a României acolo. Referirile literare, artistice şi ştiinţifice la România, denumirile româneşti ale unor bulevarde în marile capitale ale lumii, reprezentanţele culturale nonstatale ale României, bisericile ortodoxe române din străinătate, exponatele din muzeele lumii, drepturile României din exterior, toate acestea sunt prezenţe ale României, ca ţară. În competiţiile sportive internaţionale, este reprezentată ŢARA, nu statul. Oricare sportiv declară că a concurat sub Tricolor, pentru România. Oricare militar declară că a luptat sub tricolor, pentru România.
   Identitatea ţării pe plan mondial este dată în primul rând de nume şi simbolul de reprezentare, dar reperele de identitate sunt multiple, ele există, nu trebuie create.
   Numele este România, simbolul este Tricolorul (roşu, galben, albastru).
   Imnul aparţine statului român deşi ar trebui să aparţină ţării. Dar şi Statuk e parte din ţară, o parte însă strcturată care administrează treburile interne şi reprezintă în exterior ţara.
   România a purtat numele de Regatul României într-o perioadă în care fuziunea dintre stat şi ţară a fost necesară pentru consolidarea independenţei de stat. Regatul este totuşi o formă a statului şi nu a ţării.
   Comuniştii, după ce au luat puterea de stat, i-au schimbat numele în Republica Populară Română şi apoi în Republica Socialistă România.
   Dar regatul şi republica sunt forme de stat.
   Ţara are cetăţeni iar în cazul nostru, peste 85% sunt români şi pentru noi România este şi Patria, pentru că ne identificâm cu ea. Pentru basarabeni, România este Patria mamă.
   Eu încerc să prezint cât mai simplu atributele, valorile şi drepturile ţării dar domeniul este atât de vast încât orice aş scrie, pare prea puţin.
Are ţara instituţii în afara Statului?
   Da, prea puţine şi fără putere, pentru că aşa prevede Constituţia. În mod normal, cea mai importantă instituţie în afara statului, este Votul cetăţenilor.
ATENŢIE:
   Constituţia trebuie să fie Legea fundamentală a statului, adică toată construcţia statului trebuie să se facă pe baza ei. Altfel spus, ţara prin cetăţenii ei, prin votul lor, trebuie să stabilească obligaţiile şi drepturile Statului.
   Acest enunţ are o mare importanţă şi se trece foarte uşor peste el în instituţiile de stat.
  Înseamnă de fapt că iniţiativa redactării unei Constituţii trebuie să revină ţării şi nu statului, chiar dacă statul face parte din ţară.
   Statul acţionează ca un sistem iar sistemele evoluează permanent spre conservarea lor.
 
  Pentru că o activitate la scara întregii ţări privind elaborarea unei Constituţii, esze dificilă şi lentă, ar trebui ca o instituţie a ţării, una de referinţă, să aibă iniţiativa.
   Sunt trei instituţii recunoscute, care nu aparţin statului (sau ar trebui să nu aparţină): Academia Română, Biserica Ortodoxă Română şi Banca Naţională a României. E drept că mai există şi Societate civilă, asociaţii, fundaţii şi sindicate. Este evident că singura instituţie care are posibilitatea să elaboreze o nouă Constituţie, este Academia Română. Deci nu Guvernul, nu Parlamentul, nu Preşedintele!
   Elaborarea Constituţiei nu este şi nu trebuie să fie un act politic, aşa cum se susţine, ci un act civil.
Prin Constituţie, Ţara trebuie să oblige  Statul:
     - să se formeze şi să evolueze între limite bine definite. În mod normal, prin votul cetăţenilor trebuie să se aleagă forma de stat (monarhie sau republică) şi regimul politic.
     - să respecte şi să protejeze  simbolurile, valorile şi drepturile ţării
     -să reprezinte politic ţara în limitele impuse de litera Constituţiei
     -să ceară Referendumul atunci când este în imposibilitate de a-şi exercita funcţiile sau când o situaţie politică, social-economică sau naturală, excede atribuţiile sale (război, revoluţie, pace, unire, uniune, destrămare, cataclisme naturale, foamete)
   Când Statul încalcă, prin politici proprii, Constituţia, el trebuie dizolvat.
  Ca urmare, Ţara trebuie să aibă un organism de control al statului, altul decât Votul, altul decât Curtea Constituţională, altul decât Parlamentul.
   Limba română este o valoare a naţiunii române care se extinde ca valoare de identitate a ţării şi obligaţie a statului de a o utiliza ca limbă oficială.
   Ca o concluzie, repet, Constituţia este un drept al Ţării, al cetăţenilor ei. Chiar dacă cetăţenia este un protocol prin care Statul certifică apartenenţa cetăţenilor la ţară, dreptul ţării trebuie exercitat de cetăţenii ei.
   Statul poate fi dizolvat, schimbat, amendat, sancţionat, dar ţara nu. Poate că se va înţelege acum de ce ţinta atacurilor noastre este statul şi nu ţara. E drept că mulţi oameni, mai ales din sfera politică, fac confuzii între stat şi ţară şi prin ignoranţa lor, ca să nu spun prostie sau chiar trădare, atacă ţara!
   Aceasta a fost în sumar, prezentarea legăturii dintre Ţară şi Constituţie.

Predictii 2013 Mircea Batranu despre Pamant.

Al patrulea subiect in cadrul predictiilor mele pentru anul 2013 şi anii ce urmează, este legat de Pământ. 

 "Va fi, ca un preambul, o mişcare de căteva secunde, simţită ca un cutremur de 5 pe Richter.... apoi, vom avea câteva zeci de secunde de linişte, ca un răgaz necesar să ieşim din clădiri... după care va veni infernul!"

În câteva articole publicate pe blogul Futurism-Futurologie-Neofuturism, printre care:

Cel mai mare pericol tectonic pentru Romania
Cele sase anotimpuri ale Pamantului
O noua gaura in Guatemala
Noul test de impact al comunicatelor NASA
Pericolul din Honshu. Semnul dezastrului.
Nu exista gauri in stratul de ozon
Pericolele tectonice in Romania
Se rastoarna pamantul Japoniei?
Dreptul Pamantului. Gaura din Schmalkalden, Germany
Marea gaura din Guatemala e semnul Pamantului, 

dar şi în Cartea cunoaşterii, am menţionat calităţile multiple ale Pământului şi dinamica sa prea puţin cunoscută. Nu mă refer numai la dinamica internă a scoarţei terestre ci şi la dinamica atmosferei, unde marea gogoaşă a încălzirii globale produce bani pentru unii şi dezastre pentru majoritatea oamenilor. 

Când vânturile vor atinge viteze de 300-400km/h (peste 100m/s), ne vom refugia în pământ şi ne vom concentra resursele pentru a înţelege ceea ce se întâmplă!

Domeniul este atât de amplu încât nu poate fi abordat nici măcar într-o singură carte.

Nu putem afirma că activitatea tectonică globală este în creştere, dar observaţi că seismele de magnitudine peste 7 pe Richter, au loc aproape în fiecare lună iar cele peste 8 devin trimestriale.

Cred, din ce în ce mai mult, că se va produce o fractură majoră a scoarţei terestre, cel mai probabil în Japonia, dar nu exclud nici California, sudul Pacificului şi, ceea ce mă îngrijorează cu adevărat, Marea Neagră. Europa central şi nord-continentală, va deveni şi ea o hartă marcată cu punctele roşii ale cutremurelor.

Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult, este Marea Neagră.

La începutul lui 2009, am scris în lucrarea Manifest, va fi revoluţie! în suplimentul dedicat României "De ce se prăbuşeşte România!", pag.109 (pe Google books - integral), despre ineficienţa sistemului de avertizare şi intervenţie a statului român în cazul unor catastrofe naturale, menţionând riscul unui cutremur în Marea Neagră. Apoi, în vara lui 2009, a avut loc un cutremur în Marea Neagră. Până la menţiunea mea, nimeni nu se referise la aşa ceva.

În data de 3 decembrie 2012, seara, aproximativ la orele 21, am prins în direct cutremurul de magnitudine 4,8 pe Richter, care a avut loc în Marea Neagră, la o adâncime de 10km, în zona româno-bulgară. 

Acesta a fost un semnal clar al pericolului Mării Negre asupra litoralului.

Nu mai e nevoie de nicio justificare pentru a interzice definitiv explorarea gazelor de şist şi intensificarea cercetării, a măsurilor de avertizare a populaţiei şi a asigurării capacităţii de intervenţie în zonă.

Pământul...

+++++++++++++++++++++++
Predicţii 2013:
1-politica mondială (Criza finală a capitalismului, Europa, Rusia, China, lecţia japoneză, noua configuraţie în Orientul Mijlociu), publicat în 7 ianuarie 2013 - Predictii 2013 Mircea Batranu. Politica in lume
2-uriaşa şansă a României, publicat în 9 ianuarie 2013 - Predicţii 2013 pentru România.
3-saltul ştiinţei, publicat în 22 ianuarie 2013 - Predicţii 2013 în ştiinţă.
4-dreptul Pământului, publicat în 8 februarie 2013, Predicţii Mircea Bătrânu despre Pământ.

Predictii 2013 în ştiinţă

Al treilea subiect in cadrul predictiilor mele pentru anul 2013, este cel dedicat ştiinţei.

Mă voi referi numai la două teme extrem de importante pentru viitorul omenirii. De fapt, cele două teme majore sunt menţionate în mottoul cărţii Manifest, va fi revoluţie:

„Sunt numai două probleme globale ale omenirii, energia şi educaţia. Energia e baza existenţei materiale iar educaţia a celei sociale. Ele trebuie rezolvate. Restul sunt speculaţii, afaceri!” - Tetsuo Yoshida – "despre libertatea gândirii" în cartea mea „Nea Vasile şi japonezul”-2009-Mircea Bătrânu

1.Energia

 Energia este una dintre cheile existenţei umane. Dacă ai energie, ai şi hrană, căldură, transport, transmisii date, condiţii decente de viaţă şi de dezvoltare. Mai trebuie îndeplinită o condiţie însă, aceea în care şi accesul la energie să fie facil, cât mai puţin condiţionat financiar şi politic.

O serie de evenimente au grăbit saltul de la hidrocarburi şi energia nucleară, la energia solară. Le-am menţionat în articolul Petrolul si falsitatea crizei alimentare mondiale. în care am scris:

"În următorii douăzeci de ani, consumul pe plan mondial al petrolului va scădea cu şaizeci la sută. Semnalele clare vin din Japonia care, devastată de cutremurul din 11 martie 2011, a renunţat la energia nucleară şi a iniţiat un program masiv de trecere la energia fotovoltaică."

 Energia se gestionează pe trei paliere, producţia, transportul şi stocarea.

     Producţia:

Astăzi, costurile de investiţii pentru 1 MW putere instalată, este aproximativ acelaşi (un milion euro), pentru energia fotovoltaică şi cea generată în termocentrale.Diferenţele mari provin însă în exploatare, unde costurile cu hidrocarburile (petrol şi gaz) sunt mult mai mari.

     Stocarea:

Japonia va atinge în acest an criticitatea economică a acumulatorului auto. Aceasta înseamnă că vor realiza acumulatorul care să asigure pentru un autoturism de clasă medie, o autonomie de transport de 300 mile (aproximativ 500km), la un cost de producţie sub 10,000 usd. Ţinta este un cost de fabricaţie al acumulatorului de sub 2000 usd per unitate. Acest salt tehnologic va produce schimbări uriaşe nu numai în piaţa auto mondială, dar şi în toate tipurile de transport, în consumurile energetice casnice şi industriale.

Japonia, dar şi USA, China, India şi Germania, canalizează eforturi bugetare în această direcţie. Bineînţeles că Europa Unită şi-a întocmit un program în această direcţie, dar după 2014.

     Transportul:

Transportul uzual al energiei electrice este prin reţele de ÎT şi JT iar al materiei prime, hidrocarburi, prin conducte şi naval. Iată că trecerea spre energia fotovoltaică şi mai ales realizarea mediilor de stocare noi, va duce la renunţarea la petroliere şi construcţia de nave de transport unităţi energetice de stocare. Aceste unităţi vor avea capacităţi uriaşe, capabile sa asigure consumul energetic al unei comunităţi de 10,000 oameni pe timp de şase luni. Japonia este ţara cea mai interesată în această dezvoltare, dar în mod normal şi Uniunea Europeană, pentru care Energia fotovoltaică a sistemelor proiectate pentru Sahara, ar rezolva problema energetică.

Japonia va începe din acest an producţia primelor unităţi

Se cuvine să fac trei precizări:

a. Transportul energiei prin laserii de mare putere, este posibil tehnic dar costurile şi mai ales impactul negativ asupra atmosferei, va duce la renunţarea la o astfel de posibilitate pe Pământ. Posibilitatea rămâne pentru cosmos.

b.Aţi observat că nu am inclus energia eoliană şi nici cea hidro în această prognoză. Schimbările climatice există dar nu este vorba despre nicio încălzire globală ci de schimbări de altă natură. Faptul că actualele câmpuri de eoliene vor fi bântuite de cicloane şi că, mai ales, ciclurile vânturilor se vor modifica, vor duce la renunţarea la aceste proiecte.Un al doilea impact este de natura pur investiţională, energia fotovoltaică fiind mai ieftină.

c. Veţi înţelege acum de ce pe plan mondial se desfăşoară bătălia cumplită, prin războaie deschise sau chirurgicale, pentru resursele de metale rare. Vezi ce se întâmplă cu Afganistanul, România, Africa Centrală şi ce va urma cu ţările din America de Sud.

Despre renunţarea la barajele antropice şi energia hidro, voi reveni în prognoza privind Dreptul Pământului.

Această schimbare majoră produsă de ştiinţă, de programul japonez şi de cele ale marilor institute de cercetare din lume, poate fi accelerată prin decizie politică. În Japonia e mai simplu, pentru ei sunt prioritare energia şi omul, în restul lumii civilizate însă, petrolul încă ocupă locul doi, după finanţe, în interesele politice.

2.Omul

În Predicţiile anului 2012, Anul 2012 va fi Anul Omului. am scris că începând cu anul 2012, pe fondul accentuării crizei de identitate, va începe un proces de schimbare fundamentală în conştiinţa individuală.

Accesul publicului spre rezultatele cercetării ştiinţifice la nivelul marilor institute ale lumii este din ce în ce mai dificil dar, în media şi mai ales pe internet, apar din ce în ce mai mulţi cercetători, adepţi ai cercetării individuale şi ai utilizării puterii minţii umane în beneficiul public.

Trei dintre eroii cărţii mele Nea Vasile şi japonezul, publicată în 2009, sunt astfel de cercetători.

Pe plan mondial, un grup elitist împreună cu statele şi institutele subordonate lui, duc o cumplită luptă pentru frânarea dezvoltării acestei conştiinţe.

Mass-media este de tip Infojoint, subordonată. Singurul Infogroup, cel care asigură libertatea informaţiilor, a gândurilor şi atitudinilor, este internetul. Despre Infojointuri şi Infogrouputi, vă rog să revedeţi prezentarea Sfârşitul presei, pe Youtube:

 sau Power Point:

Sfarsitul presei by

Trezirea conştiinţei individuale, pas cu pas, în întreaga lume, va duce la schimbări majore în politica mondială şi în societate.

-rolul educaţiei va creşte

-rolul bisericii va scădea

-cercetarea va deveni domeniul principal de investiţii

-holismul va avea din ce în ce mai mulţi adepţi

Asupra unor subiecte din domeniul ştiinţei, de mare interes pentru public, voi reveni în articole separate.

Predictii 2013 Mircea Batranu. Uriasa sansa a Romaniei.

România are o şansă uriaşă anul acesta, în 2013, aceea de a renaşte şi a intra ca jucător în politica şi economia mondială.

Nici conjunctura astrelor si nici numerologia nu au adus această şansă uriaşă României ci, paradoxal, tocmai ceea ce clatină omenirea, criza mondială, globalizarea şi criza majoră a Uniunii Europene.

1.Politic - Se va scăpa de Traian Băsescu

Anul acesta, Traian Băsescu va fi scos din joc. Când, în 2009, a făcut împrumutul de la FMI în numele României, împrumutând ţara ca să salveze băncile străine, el şi-a negociat salvarea şi menţinerea ca preşedinte. La referendumul din vară, pionii politici din vest au intervenit brutal, împotriva intereselor României, pentru salvarea lui.

Altfel spus, şi-au achitat obligaţiile iar acum Băsescu este în aer.

Ultimele lui mişcări, menite a menţine controlul asupra justiţiei, vor avea ca efect scoaterea lui din joc.

Am mai scris cum se va scăpa de Băsescu iar ca referinţă vă rog să recitiţi articolul, din iunie 2012, Cum se va scapa de Traian Basescu.

Promovând minciuna ca politică de stat şi punând România la dispoziţia intereselor străine, Băsescu nu putea avea altă ieşire din scenă. Întregul sistem în care Băsescu a fost uns drept cap politic, este unul bazat pe şantaj, dosare fabricate, decizii politice în justiţie, distrugerea adversarilor politici. Această caracatiţă, care include servicii străine şi parte din structurile româneşti, trebuie destructurată.

Dacă însă caracatiţa va bascula spre USL sacrificându-l pe Băsescu, aşa cum a basculat în 2004-2005 spre Băsescu sacrificându-l pe Năstase, nu va fi bine şi va aduce vocea şi puterea străzii!

Traian Băsescu nu este singurul vinovat de distrugerea României. El este un pion care joacă după cum i se cere. Însă toţi cei care fac parte din sistemul lui de dominaţie, păcătuiesc prin sperjur! Ei au depus un jurământ în slujba ţării şi au acţionat pentru distrugerea ei.

Politic, în România trebuie curăţate sistemul de informaţii şi justiţia.

În acest an, 2013, România are această uriaşă şansă politică, de a deveni un stat funcţional în condiţiile risipirii politice a statelor europene!

Strategia comună cu Polonia şi Turcia îi va folosi!

2.Economic

În actuala conjunctură mondială, România nu se poate opune globalizării şi atunci, şansa economică este dată de intrarea în acest uriaş joc mondial. Acum, avem şansa construcţiei şi promovării unor interese româneşti în domeniul economiei, pentru că avem resurse, teren agricol şi energie.Ministerul nou înfiinţat, al Marilor Proiecte, trebuie să valorifice această oportunitate.

Este nevoie însă de diplomaţie de excelenţă, de voinţă politică, de decizii ferme care au suportul cetăţenilor.

Practic, într-o formă literară, spun că:

+ biroul FMI trebuie mutat de la Bucureşti la Otopeni, 

+ toată pleiada de consultanţi care, în media, susţin interesele străine, trebuie scoşi din jocul puterii politice

+ e necesară renunţarea definitivă la exploatarea de suprafaţă de la Roşia Montană

+ e necesară renunţarea definitivă la exploatarea gazelor de şist. Asupra acestei probleme, voi reveni în predicţiile privind Dreptul Pământului, mai ales că principalul pericol tectonic este dat de zona Mării Negre!

+ e necesară limitarea acţiunilor BNR la politica monetară

3.Social

Norii negri ai recesiunii europene vor readuce în ţară, mulţi dintre românii plecaţi la muncă prin Europa. Averile s-au risipit, piaţa imobiliară a căzut, şansele unui loc de muncă sunt din ce în ce mai mici.

Numai o politică de impozitare scăzută a afacerilor proprii mai poate salva această situaţie.

Cu această uriaşă şansă, România nu se va mai întâlni!

Predictii 2013 Mircea Batranu. Politica in lume

Continuarea articolului
Ce urmeaza. Predictii 2013 Mircea Batranu, publicat în Cronica, România de azi!
Iata predicţiile mele pentru evenimentele politice ale lumii în anul 2013 şi următorii:

1.Criza finală a capitalismului (vezi şi Criza mondială – Adevăruri nespuse!).

Aşa după cum am scris în Manifest, va fi revoluţie! şi în multe articole publicate în Cronica, România de azi,  suntem în faza crizei finale a capitalismului. În mod paradoxal, ultima invenţie a capitalismului, Globalizarea, a produs criza finală şi apusul capitalismului. Globalizarea, adică extinderea intereselor financiar-economice prin decizie unică, a distrus mecanismul capitalismului, libertatea pieţei şi a deciziei de plasare a capitalului.

Criza capitalismului - efectul globalizarii

 Adepţii globalizării, grupurile financiar-politice, au impus Afacerea perfectă, adică afacerea cu risc zero, despre care am mai scris, vezi articolul Globalizarea, afacerea perfecta si distrugerea capitalismului, au lansat experimentul China, au distrus valoarea construcţiei Uniunii Europene, au impus modele care au distrus societăţi şi drepturi fundamentale.

E puţin probabil să apară un general Clark sau un lider mondial care să spună DESTUL, OPRIŢI-VĂ! şi să facă ordine şi lumină.

Acest mecanism perfid, Globalizarea, care are la dispoziţie clase politice, armate şi servicii de informaţii, nu poate fi înfrânt prin valorile democraţiei. El va colapsa însă prin propriile acţiuni, care vor duce la război, un război mai aproape ca oricând în ultimii 50 de ani, din 1962 încoace. 

Încă nu s-a făcut niciun pas spre Anularea datoriei globale!

2.SUA.

În Statele Unite, avem acum o falsă renaştere a economiei, o redistribuire bugetară care însă nu este însoţită de principii social-economice noi, de un mecanism nou. Măsurile guvernului american sunt menite a readuce încrederea în dolar, pe fondul pierderii încrederii în euro. Încă nu a apărut nicio instituţie de tip nou, postcapitalistă. O decizie politică majoră a administraţiei Obama, ar putea schimba destinul omenirii. Mă refer la o decizie dublă. În plan economic, prioritizarea energiei fotovoltaice ar duce la schimbarea strategiilor globale şi la renunţarea în următorii 30-50 de ani la hidrocarburi. Tehnologiile de astăzi permit o astfel de strategie, inclusiv în domeniul transporturilor. A doua faţetă a deciziei americane priveşte moneda şi necesitatea renunţării la produsele derivate coroborată cu iniţierea şi construcţia unui nou Sistem Financiar Mondial (vezi şi Criza mondială-De ce se schimbă banii?).  Depindem cu toţii de decizia Administraţiei Obama. Presiunile din Senatul american sunt mari dar nu corespund planurilor de control total al omenirii, impuse de structurile globalizării.

Pacea sau războiul, reconstrucţia sau distrugerea, sunt în mâna administraţiei americane şi în gradul de  libertate pe care îl are.

3.Criza Uniunii Europene.

 Uniunea Europeană se află pe marginea prăpastiei dezintegrării. O mână de politicieni în slujba intereselor de tip globalist, au pus stăpânire pe ţările europene şi execută orbeşte decizii distructive. Niciodată în istorie, Europa nu a fost mai lipsită de lideri, ca astăzi. La Bruxelles, Strasbourg şi Luxembourg, parazitismul, birocraţia şi ineficienţa sunt în luna de miere.Uniunea Europeană încearcă o structură federativă de tipul landurilor germane, călcând în picioare tocmai ceea ce a dat valoare Europei de-a lungul secolelor, identitatea de neam!

Europa Unită nu are strategie economică, prognoză socială, direcţie politică, dar are Premiul Nobel. Orbiţi de importanţa prezenţei lor în fruntea Europei, liderii de carton ai Europei, au în faţa ochilor un singur subiect, moneda Euro şi o singură strategie, austeritatea!

Am mai scris că Devalorizarea euro este iminentă pentru că e singura şansă de a împiedica, deocamdată, colapsul social la nivel european. Londra, ca de obicei, aşteaptă, dar marile probleme ale datoriilor, impropriu numite suverane, nu sunt Grecia, Spania şi Italia, ci Franţa. Am mai scris despre asta în multe articole, începând din 2009.

Uniunea Europeană trebuie reformată pe principii noi, altfel, valul revoltelor o va mătura!

Următorul preşedinte al Comisiei Europene va fi polonez şi poate că, odată cu această schimbare, se va restructura şi Uniunea Europeană!

4.Şansa Rusiei

Rusia lui Putin este practic singurul stat care astăzi, poate bascula spre noua eră. Rusia are toate resursele necesare acestei schimbări. Administraţia Putin trebuie să facă însă două schimbări majore în decizia social-politică, să transfere decizia dezvoltării spre Academia Rusă, mărind de cel puţin zece ori alocările bugetare destinate cercetării şi să reformeze sistemele de educaţie şi justiţie.

5.Experimentul chinez

China este, aşa după cum am mai scris, un experiment de tip globalist. Modelul îndelung promovat prin lume, al economiei puternice, superperformante, într-un sistem dirijat politic, modelul comunionismului globalist, este considerat încă a fi un succes şi se încearcă implementarea lui în alte zone, inclusiv în Europa.

 Recitiţi Manifest, va fi revoluţie!

Pentru confirmarea acestei evoluţii, este destul să vedeţi modificarea legislaţiei muncii în ţările europene.

China, deşi menţine un nivel ridicol al salariilor, nu va face faţă închiderii pieţelor europene, închidere cauzată de austeritate.Prăbuşirea pieţei imobiliare, criza de supraproducţie, sărăcia din ce în ce mai accentuată la nivelul familiei, vor determina instabilitate socială şi revolte.Prăbuşirea Chinei va fi prăbuşirea tuturor.

Am toată admiraţia pentru performanţele economice ale Chinei. Au arătat că se poate dar butoiul cu pilbere e încălzit până la amorsarea unei explozii mondiale.

6.Lecţia japoneză

După dezastrul provocat de cutremurul şi tsunamiul din 11 martie 2011, (vezi seria de articole printre care şi

Explozia de la Fukushima. Sfârşitul erei atomice?), Japonia şi-a schimbat strategia de dezvoltare. Modelul promovat de autorităţile japoneze, energie curată, solidaritate şi protecţie socială, este demn de a fi urmat. Puterea tehnologică a Japoniei îi va duce, anul acesta în situaţia realizării mediilor de stocare energetică la costuri convenabile trecerii de la automobilul clasic la cel electric. Voi reveni în prognozele ştiinţifice cu detalii.

Japonia este însă ridicată pe cea mai instabilă zonă a Pământului iar dezastrele tectonice vor continua şi în 2013 şi în următorii.

7. Noua configuraţie a Orientului Mijlociu

După revoluţiile arabe (vezi şi Revolutiile arabe vor amana prabusirea capitalismului?), a urmat haosul şi risipirea. Urmează eliberarea Siriei şi apoi constituirea unei Federaţii între ţările mediteraneene din Nordul Africii şi Asia Mică. Această federaţie va fi constituită fără acceptul Ligii Arabe şi împotriva voinţei Israelului dar va avea suportul Statelor Unite  şi al Rusiei.

Urmăriţi însă, cu mare atenţie, renaşterea Turciei! Sprijinită de Statele Unite şi Marea Britanie, Turcia va deveni în următorii ani, o mare putere economică şi militară.

 8. În America de Sud şi Africa, vor avea loc lovituri de stat şi revolte sociale masive, pe fondul sărăcirii accentuate a populaţiei.

Despre Uriaşa şansă a României în 2013, voi publica o prognoză separat.

Vă rog să revedeţi şi predicţiile mele pentru anul 2012!