Constitutia, Statul si Sistemul

   Continuarea articolului Constituţia, statul şi sistemul, publicat în 16 mai 2013 în Cronica, România de azi.

   Care e rolul statului?

   Care sunt atribuţiile şi limitele statului?

   Care sunt simbolurile statului?

   Am arătat că România este numele Ţării iar Tricolorul, unul dintre simbolurile ei.

   Am arătat că Limba Română este o valoare de identitate a Naţiunii Române iar spiritul românesc este construcţia istorică a Naţiunii.

   Statul preia valorile şi simbolurile Ţării şi ale Naţiunii şi astfel:

1. Se numeşte Statul român, reprezentând politic România
2. Gestionează cetăţenia română, adică certificarea apartenenţei de ţară
3. Utilizează Limba Română ca limbă oficială
4. Utilizează Tricolorul ca Drapel de Stat
5. Utilizează un cântec patriotic, din patrimonial cultural al naţiunii, ca Imn de stat.
6. Iar pentru că trebuie să se identifice cumva, în afara simbolurilor ţării şi ale naţiunii, îşi creează propria stemă, adică blazonul, căreia îi atribuie, fals, denumirea de Stema Ţării. De fapt e stema statului. Ţara nu are stemă.

   Stema este un simbol al puterii, al administraţiei. Dacă ar fi fost un simbol al Ţării, cu siguranţă nu ar fi fost schimbată de atâtea ori. Dar statele care s-au perindat la conducerea ţării, şi-au pus propriul simbol de putere.
   Despre steme si heraldică, găsiţi informaţii primare pe Wikipedia

Stema Regatului Romaniei dupa independenta de stat	Stema mare a Regatului României	Stema Republicii Populare Romane
Stema Republicii Socialiste Romania	Stema actuala a Romaniei	Cocarda Fortelor Aeriene Romane EXCEPTIONAL!

   Istoria noastră modernă este plină de cazuri în care Stema a murdărit Tricolorul. Amintiţi-vă zilele Revoluţiei din decembrie 1989, când oamenii, revoltaţi pe abuzurile statului ceauşist, au decupat stema de pe tricolor.

   Ţara şi Naţiunea sunt în dreptul lor să stabilească Constituţia, să supravegheze, să controleze şi să sancţioneze Statul.

   Dar au cum, au instituţii în afara statului?

   În afara Academiei Române, a BNR (care ar trebui să fie a ţării) şi a BOR, mai sunt diverse ONG-uri, asociaţii, sindicate. Prea puţin, mult prea puţin.

   Iar sancţiunea Ţării asupra Statului este numai prin VOTUL cetăţenilor şi prin REVOLTĂ. Naţiunea, în integralitatea ei, nici măcar aceste instituţii nu le are.

   De unde apare conflictul Statului cu Ţara şi Naţiunea?

   Am mai scris despre situaţiile de acest gen, si diagrama conflictelor TARA-STAT-NATIUNE.

Diagrama conflictelor TARA - STAT - NATIUNE

   CONSTITUŢIA trebuie să armonizeze cele trei entităţi, Ţara, Naşiunea şi Statul, astfel încât să preîntâmpine conflictele.
   Sunt obligat aici să utilizez termenul de Sistem cu două înţelesuri:

• Sistemul-I, ca mulţime a unor elemente legate prin anumite reguli şi căruia i se pot aplica teoriile sistemului (evoluţie, conservare, entropie)
• Sistemul-II, ca structură şi mecanism de control a Sistemului-I.

   Statul funcţionează ca un sistem-I iar sistemele-I evoluează spre propria conservare, altfel spus spre menţinerea cu orice preţ a puterii de stat.

   Sistemul-II este mecanismul de control a statului, atenţie, nu al statului ci al grupului coordonator, care poate fi în afara structurii de stat. Când preşedintele Constantinescu a declarat că “a fost învins de către sistem”, el s-a referit la Sistemul-II. Fapt cert este că Sistemul-II a fost şi este coordonat de un grup restrâns, pentru propriile interese şi/sau interese străine României.

   Statul roman, adică Sistemul-I, nu funcţionează nici măcar după propriile legi ci după voinţa şi decizia unui grup, Sistemul-II. Acesta nu poate fi destructurat de Ţară sau Naţiune decât prin forţă sau prin schimbarea Constituţiei şi exercitarea controlului asupra statului.

   Sistemul II este cel care dirijează oamenii şi deciziile în stat. Din cauza Sistemului II, am ajuns să avem miniştri, parlamentari, directori şi decidenţi locali analfabeţi sau semianalfabeţi, curviştine cocoţate în funcţii de stat, judecători care acţionează la ordin, executanţi fideli ai deciziilor grupului de control. România poate avea şi zece laureaţi ai Premiului Nobel, niciunul dintre ei nu va avea acces în funcţii de decizie a Statului, dacă nu este agreat sau nu face chiar parte din Sistemul II.

Sistemul II, teroristul naţiunii, vânzătorul de neam şi ţară, a aparţinut după al doilea război mondial, ruşilor prin serviciile lor de informaţii civile şi militare, apoi a trecut, pas cu pas, în perioada lui Ceauşescu, în mâna Securităţii şi a unui grup politic al PCR.

   După Revoluţia din 1989, Sistemul-II a acaparat în totalitate, nodurile cheie ale conducerii statului. Astăzi, Sistemul are o osatură informativ-politică şi cu siguranţă se află la dispoziţia unor forţe străine neamului şi ţării.

   Din cauza acestui Sistem II, suntem obligaţi să ducem o mare ruşine natională.

   Se trece mult prea uşor peste faptul că abuzurile şi cruzimea asupra deţinuţilor politici, deportările şi execuţiile, au fost făcute de către conaţionali, adică de români. Aceasta este marea ruşine a naţiunii române iar aceşti călăi nu au fost deranjaţi de nimeni de când avem acest Stat de drept, pentru că Sistemul II nu permite.

   Este normal ca statul să aibă o osatură dar aceasta trebuie menţinută strict în litera legii.

   Falsitatea aşa numitului Stat de drept nu mai trebuie demonstrată.

   Cele trei puteri de stat, legislativă, executivă şi judecătorească sunt părţi ale Statului. Indiferent de acţiunile politice ale aşa numitei puteri şi opoziţii, ele sunt părţi ale sistemului. Cum să vorbeşti despre separaţia puterii în stat când Executivul este determinat politic de Legislativ iar Juridicul este numit politic?

   Exemplu concret îl aveţi cu România din 1989 încoace. Averea naţională, averea ţării, a fost furată cu legea în mână, adică Executivul a iniţiat legile furtului, Legislativul le-a promovat sub formă de legi iar Puterea Judecătorească a fost chiar cu năframa pe ochi, pentru că i-a lăsat în pace.

   Falsitatea acestui Stat nu mai trebuie dovedită iar pentru că orice rahat trebuie să aibă un moţ, există un protocol, o formă de angajament declarativ şi scris, pe care ei, cei ce formează statul, jură credinţă Ţării.  Vorba populară spune despre cei nedemni, mincinoşi, trădători, că sunt “oameni fără Dumnezeu”. Priviţi-i când depun jurământul, când îşi fac cruce, când mint cu neruşinare, când invocă interesul naţional.

Î   n partea a doua, voi dezvolta ceea ce ne interesează mai mult, rolul Constituţiei şi posibilităţile ca Ţara şi Naţiunea să verifice, să controleze şi să amendeze statul.

Voi prezenta căteva construcţii din lucrarea “Statul modern, schimbarea banilor şi noua economie mondială”, lucrare în curs de finalizare. Se va înţelege mai uşor de ce e bine să facem saltul spre construcţia unui Stat modern, social şi puternic, în spiritul valorilor ţării şi neamului.

++++ urmează Constituţia şi necesitatea Statul modern+++++